1902–1987 · SUA · Școala: Umanism
Rolul: fondatorul terapiei centrate pe client; unul dintre părinții psihologiei umaniste.
Teza
Fiecare persoană are o tendință naturală spre actualizare — spre creștere și funcționare optimă. Rolul terapeutului nu e să interpreteze sau să corecteze, ci să creeze condițiile în care această tendință se poate manifesta. Clientul e expertul propriei experiențe, nu terapeutul.
Schimbarea de vocabular e semnificativă: „client”, nu „pacient” — relația e între egali, nu între expert și bolnav.
Cele trei condiții ale schimbării terapeutice
Rogers le-a numit „necesare și suficiente” — afirmație tare, care a putut fi (și a fost) testată empiric:
| Condiție | Ce înseamnă |
|---|---|
| Considerație pozitivă necondiționată | Acceptarea persoanei independent de ce face sau spune, fără evaluare |
| Empatie | Înțelegerea lumii interioare a clientului „ca și cum” ai fi el, fără a pierde acest „ca și cum” |
| Congruență | Autenticitatea terapeutului: e el însuși în relație, nu joacă un rol profesional |
Alte concepte
- Self-ul real vs. self-ul ideal — distanța dintre ele produce disconfort psihologic.
- Condițiile de valorizare — acceptarea condiționată primită în copilărie („te iubesc dacă”) produce o imagine de sine distorsionată.
Influență
Model dominant în consilierea educațională și psihologică. A fost și unul dintre primii care și-au înregistrat și analizat sistematic ședințele — contribuție metodologică reală într-un domeniu acuzat de lipsă de rigoare.
Vezi și: Umanism · Școli și orientări în psihologie · Cronologie