Reprezentanți: Carl Rogers, Abraham Maslow · Perioadă: din anii 1950 · Loc: SUA
Teza
Omul nu e nici o mașină de reflexe (Behaviorism), nici prizonierul pulsiunilor inconștiente (Psihanaliză). Este o persoană întreagă, liberă, orientată spre creștere, capabilă de alegere și responsabilă de ea. Studiul trebuie să pornească de la experiența subiectivă trăită.
Numită și „a treia forță” în psihologie — tocmai pentru că se poziționează împotriva celorlalte două dominante ale epocii.
Concepte-cheie
Completare
Maslow:
- Piramida trebuințelor — fiziologice → siguranță → apartenență și iubire → stimă → autoactualizare. Trebuințele inferioare (de deficit) trebuie satisfăcute relativ înainte ca cele superioare (de creștere) să devină active.
- Autoactualizarea — tendința de a-ți realiza integral potențialul.
Rogers:
- Considerație pozitivă necondiționată — acceptarea persoanei independent de comportamentul ei.
- Congruență (autenticitatea terapeutului) și empatie — cele trei condiții „necesare și suficiente” ale schimbării terapeutice.
- Terapia centrată pe client — clientul, nu terapeutul, e expertul propriei experiențe.
Ce a adus
- Consilierea și psihoterapia centrate pe persoană (model dominant în consilierea educațională).
- Conceptele de self, imagine de sine, dezvoltare personală.
- A pregătit psihologia pozitivă (Seligman, anii ‘90) — care reia temele umaniste, dar cu metodologie experimentală.
Limitele
- Concepte greu de operaționalizat și de testat empiric (autoactualizarea, „potențialul”).
- Optimism criticat ca naiv; subestimează constrângerile biologice și sociale.
- Piramida lui Maslow are suport empiric slab pentru ordinea strictă a nivelurilor — deși e cea mai reprodusă schemă din psihologie.
Reacție împotriva: Behaviorism și Psihanaliză Vezi și: Școli și orientări în psihologie · Procese reglatorii