1856–1939 · Austria · Școala: Psihanaliză
Rolul: fondatorul psihanalizei; medic neurolog vienez.
De ce contează
1900 — Interpretarea viselor. A propus că o parte esențială a vieții psihice e inconștientă și că ea determină comportamentul, simptomul, visul și actul ratat.
Contribuții
- Inconștientul dinamic — conținuturi refulate, active, care caută să ajungă la conștiință în forme deghizate. → Niveluri ale psihicului
- Instanțele personalității: Sinele (Id, principiul plăcerii) · Eul (Ego, principiul realității) · Supraeul (Superego, normele interiorizate).
- Mecanismele de apărare — refulare, proiecție, raționalizare, sublimare, negare.
- Stadiile psihosexuale ale dezvoltării: oral, anal, falic, latență, genital.
- Prima psihoterapie prin cuvânt (talking cure): asociație liberă, analiza viselor, analiza transferului.
Critici
- Nefalsificabilitate (Popper): teoria explică orice rezultat retrospectiv, deci nu poate fi infirmată — nu îndeplinește criteriul științificității.
- Baza empirică e formată din studii de caz pe o clientelă vieneză înstărită, negeneralizabile.
- Concepte greu de operaționalizat și de măsurat.
Moștenire
Chiar respins ca teorie generală, a lăsat o intuiție confirmată în altă formă: o mare parte din procesarea psihică e inaccesibilă introspecției. Cercetarea actuală o studiază sub numele de procese automate și implicite → Niveluri ale psihicului.
Disidenții: C. G. Jung (inconștient colectiv, arhetipuri) și Alfred Adler (complex de inferioritate).
Vezi și: Psihanaliză · Școli și orientări în psihologie · Cronologie