1928–2012 · Germania → SUA · Școala: Cognitivism
Rolul: „părintele psihologiei cognitive”.
De ce contează
1967 — publică Cognitive Psychology, cartea care dă numele domeniului și îl consacră ca arie de studiu legitimă. Sintetizează cercetările disparate despre atenție, percepție, memorie și gândire într-un program unitar: studiul modului în care informația e receptată, transformată, stocată și utilizată.
Poziția
Mintea = sistem activ de prelucrare a informației. Percepția nu e înregistrare pasivă, ci construcție ghidată de cunoștințele anterioare și de așteptări.
Autocritica — partea cea mai interesantă
1976 — în Cognition and Reality, Neisser își critică propriul domeniu: psihologia cognitivă devenise prea dependentă de sarcini artificiale de laborator, cu validitate ecologică scăzută. A cerut studierea cogniției în contexte reale — memoria autobiografică, percepția în mediul natural.
A devenit astfel promotorul abordării ecologice în psihologia cognitivă, poziție care l-a plasat în opoziție cu mainstream-ul pe care el însuși îl fondase.
De ce e util exemplul
Ilustrează un lucru rar spus explicit în manuale: fondatorii nu sunt apărători ai propriei școli. Neisser a formulat împotriva cognitivismului exact critica pe care Orientarea socioculturală și cogniția întrupată aveau s-o dezvolte.
Alte contribuții
- Cercetări asupra memoriei flashbulb — amintirile foarte vii ale unor evenimente șocante. A arătat că, deși sunt trăite cu certitudine subiectivă mare, aceste amintiri sunt la fel de supuse distorsiunii ca oricare altele.
- A prezidat raportul APA Intelligence: Knowns and Unknowns (1996).
Vezi și: Cognitivism · Școli și orientări în psihologie · Cronologie