Reprezentant: Lev Vîgotski · Perioadă: anii 1920–30 (redescoperit în Occident din anii 1960)
Teza
Procesele psihice superioare nu se dezvoltă din interior spre exterior, ci invers: apar mai întâi între oameni (interpsihic), în interacțiune socială, și abia apoi devin interioare (intrapsihic). Cultura, limbajul și instrumentele simbolice nu doar influențează gândirea — o constituie.
Legea dublei formări: orice funcție psihică superioară apare de două ori — întâi ca relație socială, apoi ca funcție internă a individului.
Concepte-cheie
Completare
- Zona proximei dezvoltări (ZPD) — distanța dintre ce poate copilul singur și ce poate cu sprijinul unui adult sau al unui coleg mai competent. Învățarea eficientă țintește această zonă, nu ce știe deja.
- Medierea semiotică — instrumentele culturale (limbajul în primul rând) se interpun între om și lume și îi restructurează gândirea.
- Limbajul interior — vorbirea egocentrică a copilului nu dispare, ci se interiorizează, devenind instrument de autoreglare a gândirii.
- Schela / sprijinul gradat (scaffolding, Bruner) — susținerea retrasă treptat pe măsură ce competența crește.
Ce a adus
- Fundament pentru psihologia educației modernă: învățarea colaborativă, tutoratul între egali, evaluarea potențialului (nu doar a nivelului atins).
- Psihologia culturală și transculturală: procesele psihice nu sunt universale în forma lor, ci modelate cultural.
- Critica eșantioanelor WEIRD (Western, Educated, Industrialized, Rich, Democratic) — majoritatea studiilor psihologice se fac pe o populație nereprezentativă pentru specia umană.
Contrast util
| Piaget | Vîgotski | |
|---|---|---|
| Motorul dezvoltării | Interacțiunea copilului cu obiectele | Interacțiunea cu ceilalți |
| Direcția | Dezvoltarea precede învățarea | Învățarea trage dezvoltarea |
| Rolul limbajului | Consecință a gândirii | Instrument care restructurează gândirea |
Vezi și: Școli și orientări în psihologie · Cognitivism