10.3. Activitatea educativă a dirigintelui

↑ Modulul 10 - Proiectarea, realizarea și evaluarea activității educative · ← 10.2 Curriculum la dirigenție · → 10.4 Dirigintele - coordonatorul activității educative

Pe scurt

• Activitatea educativă a dirigintelui are patru componente: managementul clasei ca grup, dezvoltarea personalității elevilor, educația pentru sănătate și valori culturale, educația pentru securitate personală. Reforma adaugă două direcții prioritare: consilierea individuală și orientarea școlară și profesională.
• Activitatea se planifică prin proiectul orei educative, cu două părți: I. Elemente generale (data, clasa, tipul, tema, competențele, metodologia) și II. Scenariul pedagogic (7 momente, de la captarea atenției la conexiunea inversă).
• Exemplu de strategie: simularea „Școala democratică”, cu trei modalități de decizie în grup: votul, consensul, decizia competentă.
• Stiluri manageriale ale diriginților: creativ / rutinar, centrat pe conținut / centrat pe formarea elevului; după K. Lewin, autoritar / democratic / permisiv.

---

PARTEA I — Ce spune manualul

1. Evoluția și structura activității educative (p. 368)

• În deceniile trecute s-a pus accent pe funcția educativă a dirigintelui. Au rămas însă și sarcinile organizatorice și administrativ-disciplinare tradiționale.
• Componentele activității educative, conturate treptat:

	Componentă
a)	managementul clasei ca grup
b)	dezvoltarea personalității elevilor
c)	educația pentru sănătate; receptarea valorilor culturale
d)	educația pentru securitate personală: educație rutieră, protecția valorilor democratice, calitatea mediului, dezvoltare durabilă, protecție civilă, apărare împotriva incendiilor, prevenirea delincvenței juvenile și a traficului de ființe umane

2. Direcțiile prioritare adăugate de reforma curriculară (p. 368–370)

I. Consilierea individuală a elevilor (p. 368)

Vizează formarea:

• autocunoașterii: caracteristici și abilități personale, inclusiv punctele slabe sau insuficient exersate;
• disponibilității de a-și asuma responsabilități față de sine, familie, școală;
• capacității de a-i asculta pe ceilalți;
• discernământului în alegerea modulelor opționale și a traseului de formare profesională.

II. Orientarea școlară și profesională (p. 369–370)

Diriginții sunt obligați să desfășoare o activitate susținută de orientare, individual sau în grup. Activități posibile:

• informare și documentare: profile ocupaționale, ghiduri, lucrări, filme, vizite, activitate practică în ateliere;
• valorificarea în grup a experiențelor pozitive ale elevilor și ale părinților;
• vizite în alte școli, întreprinderi, instituții; invitați din diferite profesii;
• încurajarea participării la cercuri de specialitate;
• invitarea directorilor de școli profesionale și licee;
• întâlniri cu foști elevi cu realizări profesionale;
• întâlniri comune elevi – părinți – profesori.

Partenerii orientării (p. 369–370):

• Părinții, în primul rând: discuții despre soluțiile realiste de orientare. Un părinte bine informat (despre instituții și despre abilitățile dovedite de copil) influențează decisiv opțiunile reale ale copilului.

• Membrii comunității și angajatorii: clarifică cerințele de pregătire, calitățile și abilitățile cerute noilor angajați.

• Aria curriculară „Consiliere și orientare” este descrisă ca arie de aplicații, dezvoltări practice, experiențe și atitudini de exersat pentru viață (p. 370).

• Activitățile educaționale respectă structura Curriculumului la dirigenție, asemănătoare cu cea a disciplinelor. Ele continuă firesc formarea personalității de la orele de curs (→ 10.2 Curriculum la dirigenție).

3. Proiectul activității educative (p. 370–371)

Activitatea educativă este planificată de diriginte pe baza curriculumului, prin proiectul orei educative. Literatura propune multe modele. Manualul propune următoarea structură:

I. Elemente generale

Element	Exemple / precizări
Data	—
Clasa	—
Tipul activității	oră de dirigenție, vizită (teatru, instituții sociale), excursie, masă rotundă, dezbatere etică, vizionare colectivă de filme educative
Tema	—
Competențe	—
Metodologia	exerciții morale, exemple morale, convorbiri morale, studii de caz, asalt de idei, cu mijloace adecvate (material documentar, ilustrativ, bibliografic, informatizat)

II. Scenariul pedagogic (conținutul activității)

flowchart TB
    A["1. Captarea atenției / motivarea elevilor"] --> B["2. Actualizarea informațiilor anterioare importante"]
    B --> C["3. Pregătirea pentru dezbaterea etică<br/>(verificarea materialului documentar și a sarcinilor date anterior)"]
    C --> D["4. Comunicarea obiectivelor concrete"]
    D --> E["5. Realizarea dezbaterii"]
    E --> F["6. Sistematizarea și fixarea ideilor importante"]
    F --> G["7. Asigurarea conexiunii inverse<br/>(despre activitate și despre perspectivele colectivului)"]

4. Strategie exemplificată: simularea „Școala democratică” (p. 371–374)

4.1. Fișa activității

Parametru	Conținut
Participanți	20–30 de elevi
Durata	1–2 ore
Scop educativ	examinarea drepturilor și responsabilităților individuale într-o societate democratică, prin implicarea într-un proces decizional despre viața școlii
Oportunități (cognitive)	studiul drepturilor și responsabilităților; înțelegerea proceselor de alegere și decizie; relațiile dintre elementele societății democratice; rolul școlii în democrație; consecințele relațiilor elevi–profesori–părinți
Abilități exersate	comunicare eficientă pentru obiective comune; formularea de judecăți și opinii; luarea deciziilor pe baza înțelegerii subiectului

4.2. Trei modalități de decizie în grup (p. 372)

Modalitate	Cum funcționează
Votarea	după discuții, se adoptă propunerea cu cele mai multe voturi
Consensul	discuția continuă până la o opinie care îi satisface pe toți
Decizia competentă	un lider ales democratic decide singur, după ce a ascultat argumentele tuturor

4.3. Pașii simulării (p. 372–373)

Pas	Ce se face	Timp
1	elevii se împart în trei grupuri: „elevi”, „părinți”, „profesori”	—
2	distribuirea textului, lectură și discuție în grup	5 min
3	fiecare grup discută așteptările față de școala democratică: școala în care ar învăța / în care și-ar trimite copiii / în care ar lucra	20 min
4	se formează grupuri mixte (2 „elevi”, 2 „profesori”, 2 „părinți”). Un „profesor” e ales prin vot „director”. Grupurile elaborează Regulamentul intern al unei școli democratice, folosind diverse modalități de decizie. La final, „directorul” sintetizează și ia o decizie competentă	45 min
5	prezentarea în plen (poster, model, schemă, emblemă). Subiectele controversate se discută suplimentar	≥ 30 min
6	analiza asemănărilor și deosebirilor dintre școala democratică și societatea democratică; generalizare și evaluarea simulării	—

4.4. Subiectul simulării (p. 373–374)

• Scenariul: o țară condusă odinioară de un singur partid (fără alegeri libere, fără libertatea presei și a întrunirilor, economie planificată, școală autoritară, predare ex catedra, învățare mecanică, legătură slabă cu părinții și comunitatea) se află în tranziție spre democrație. Democrația înseamnă libertate, dreptate și egalitate, adică îmbinarea drepturilor cu responsabilitățile.
• Întrebarea centrală: Cum ar trebui să arate școala democratică — școala viitorului? Răspunsul trebuie să atingă nouă probleme:
  1. influența părinților: ce se predă, cine predă, evaluarea profesorilor;
  2. influența elevilor: alegerea disciplinelor și a profesorilor, participarea la evaluarea profesorilor;
  3. organele de autoconducere ale elevilor: competențe, funcții;
  4. presa elevilor și eventuala cenzură;
  5. limitele intervenției profesorilor în viața personală (verificarea genților, învoiri, fumoar pentru elevii de peste 18 ani);
  6. accesul copiilor cu dizabilități;
  7. studiul religiei;
  8. educația pentru sănătate;
  9. soluționarea conflictelor elev–profesor și părinți–școală.

5. Elaborarea strategiilor educative (p. 374–375)

În etapa de elaborare a strategiilor, educatorul are grijă de:

• alegerea formei de activitate, a modurilor de organizare, a metodelor și procedeelor;
• selectarea sau confecționarea materialelor-suport;
• îmbinarea optimă a conținuturilor, metodelor și mijloacelor și imaginarea unor situații educative care să ducă la realizarea obiectivelor cu majoritatea elevilor;
• proiectarea unor activități practice aplicative, integrate în strategia generală.

6. Stilurile manageriale ale diriginților (p. 375–376)

6.1. Creativ vs. rutinar

A. Stilul creativ	B. Stilul rutinar
flexibilitate în comportament	suplețe profesională redusă
receptivitate la ideile și experiențele educative noi	rigiditate, dogmatism
atașament față de comportamentul explorativ	spirit refractar la schimbare și inovație
îndrăzneală în formularea obiectivelor, selectarea conținuturilor, elaborarea strategiilor	înclinație spre convențional și conservatorism
independență în gândire și acțiune; o stimulează și la elevi	acceptă doar ce se potrivește cu optica lor inițială
tendința de a-și asuma riscuri; disponibilitate pentru idei, practici și metode noi; deschidere spre modernizare	refuză de obicei solicitările care presupun înnoire

6.2. Centrat pe conținut vs. centrat pe formarea elevului

C. Stilul centrat pe conținut	D. Stilul centrat pe formarea elevului
atașat de subiectele abordate	conținutul și strategia sunt instrumente de formare: caracter, inteligență, sensibilitate, judecată, imaginație, spirit de echipă
elaborează detaliat și independent conținutul	tratare diferențiată și afectuoasă; individualizează secvențele
stabilește lista elevilor care vor reproduce conținutul și insistă pe memorare	parteneriat autentic cu elevii
control riguros al expunerii fiecărui copil; multe repetiții	raportează permanent conținuturile la viața și experiența elevilor (intelectuală, morală, civică, estetică, de orientare)
severitate; prezentare strict după scenariu	urmărește progresul elevilor din toate punctele de vedere
activitatea devine scop în sine	activitatea servește dezvoltarea elevului

6.3. Stiluri după relația cu elevii (K. Lewin) (p. 376)

Autoritar	Democratic	Permisiv
determină singur strategia activității	discută problemele cu elevii și cu profesorii clasei	lasă întreaga libertate de decizie și acțiune elevilor
dictează tehnicile și etapele	stabilește în comun obiectivele și căile de realizare	intervine doar cu informații suplimentare despre strategii și conținut
generează tensiuni, agresivitate, stres	decizii în echipă; participarea tuturor după particularitățile individuale; climat psihologic sanogen	duce la insuficiența activității

De reținut

Manualul favorizează implicit stilurile creativ, centrat pe elev și democratic. Dimensiunile sunt însă diferite și se combină: un diriginte poate fi, de exemplu, creativ, dar centrat pe conținut.

7. Sugestii tematice pentru orele educative (p. 376–377)

18 teme, grupate aici pe domenii:

Domeniu	Teme din manual
Relații, toleranță, cooperare	Să învățăm a fi toleranți · Viața este o cooperare · Comunicăm pentru a ne face compatibili · Oamenii s-au născut unii pentru alții
Dezvoltare personală și gândire	Gândește pozitiv · Gândirea este o funcție a creierului · Personalitatea umană — subiectul progresului și al libertății · Plăcerea și maniera de a învăța · Curajul și voința de a trăi frumos
Libertate și responsabilitate	Disciplina libertății · Libertate sau libertinaj · Tânăra generație și opțiunile ei
Familie, iubire	Dileme actuale ale cuplului · Iubirea — o întrebare cu răspuns deschis
Riscuri sociale, media	Modele de viață oferite de televiziunea actuală · Traficul de ființe umane · Violența — o patologie a societății
Timp liber	Bugetul general de timp și timpul liber

---

PARTEA II — Completări

8. Scenariul orei de dirigenție și modelele de instruire

Scenariul din manual (p. 370–371)	Evenimentele instruirii (R. Gagné)	Cadrul ERR
1. captarea atenției / motivare	captarea atenției	Evocare
2. actualizarea informațiilor	reactualizarea cunoștințelor anterioare	Evocare
3. pregătirea pentru dezbatere	prezentarea materialului-stimul	Realizarea sensului
4. comunicarea obiectivelor	informarea asupra obiectivelor	(de obicei în Evocare)
5. realizarea dezbaterii	dirijarea învățării; obținerea performanței	Realizarea sensului
6. sistematizare, fixare	asigurarea retenției	Reflecție
7. conexiune inversă	feedback; evaluare; transfer	Reflecție / Extindere

Comentariu

În modelul lui Gagné și în practica obișnuită, comunicarea obiectivelor vine devreme, după captarea atenției. În manual apare abia la pasul 4, după pregătirea dezbaterii. În 10.4 (p. 384) apare și un al doilea plan al orei, în patru momente, fără legătură explicită cu cel de aici (→ 10.4 Dirigintele - coordonatorul activității educative).

9. Stilurile de conducere: studiul lui Lewin, Lippitt și White

• K. Lewin, R. Lippitt, R. K. White (1939), Patterns of aggressive behavior in experimentally created „social climates”, Journal of Social Psychology. Experiment cu cluburi de băieți de 10–11 ani conduse de adulți în trei stiluri: autocratic, democratic, laissez-faire.
• Rezultate:
  • stilul autocratic a dus la productivitate ridicată doar în prezența liderului, dar și la ostilitate/agresivitate sau apatie;
  • stilul democratic a dat cea mai mare motivație și originalitate, iar munca a continuat și în absența liderului;
  • stilul laissez-faire a produs cea mai slabă activitate.
• Manualul redă corect concluziile, dar traduce laissez-faire prin „permisiv”, termen care în literatura despre stilurile parentale (D. Baumrind) are alt sens.

10. Managementul clasei: repere teoretice

Autor, lucrare	Idee-cheie	Aplicare la diriginte
Jacob S. Kounin, Discipline and Group Management in Classrooms (1970)	disciplina ține de prevenție, nu de reacție: withitness (profesorul „are ochi la ceafă”), overlapping (gestionarea simultană a mai multor situații), ritmul și fluența activității (momentum, smoothness), alertarea grupului și responsabilizarea	o oră de dirigenție bine ritmată previne abaterile mai eficient decât morala
Lee & Marlene Canter, Assertive Discipline (1976)	profesorul asertiv (nici ostil, nici pasiv) fixează reguli clare, consecințe previzibile și întăriri pozitive	regulamentul clasei, elaborat împreună cu elevii (vezi simularea)
Thomas Gordon, T.E.T. — Teacher Effectiveness Training (1974)	ascultarea activă, mesajele „eu”, rezolvarea conflictelor „fără învinși”	comunicarea empatică din 10.4 Dirigintele - coordonatorul activității educative
R. B. Iucu, Managementul clasei de elevi (Polirom, 2006; citat în bibliografie)	dimensiunile managementului clasei: ergonomică, psihologică, socială, normativă, operațională, inovatoare (de verificat lista exactă pe ediția citată)	cadru sintetic pentru analiza clasei

11. Parteneriatul școală – familie – comunitate (Epstein)

• Joyce L. Epstein (Johns Hopkins University): articolul School/Family/Community Partnerships: Caring for the Children We Share (Phi Delta Kappan, 1995) și volumul School, Family, and Community Partnerships (2001; ed. ulterioare).
• Șase tipuri de implicare:
  1. parenting — sprijinirea familiilor în rolul parental;
  2. comunicare școală–familie în ambele sensuri;
  3. voluntariat;
  4. învățare acasă;
  5. luarea deciziilor (părinții în structurile școlii);
  6. colaborarea cu comunitatea.
• Relevanță: direcția „orientare școlară și profesională” din manual (părinți și angajatori ca parteneri) acoperă doar tipurile 2, 3 și 6. Simularea „Școala democratică” pune în discuție tipul 5.

12. Orientarea în carieră — completări

• G. Lemeni, M. Miclea (coord.), Consiliere și orientare. Ghid de educație pentru carieră (Cluj-Napoca, ASCR, 2004; manualul citează o ediție din 2010). Carieră ca proces pe tot parcursul vieții; autocunoaștere → explorarea ocupațiilor → decizie → plan de carieră.
• J. L. Holland, teoria tipurilor vocaționale RIASEC (Making Vocational Choices, 1973): realist, investigativ, artistic, social, întreprinzător, convențional. Stă la baza multor chestionare de interese folosite la orele de orientare.
• R. Moldova: L. Golovei, Cariera mea începe în școală. Ghid metodologic pentru psihologi, cadre didactice și educatori (Chișinău, 2018). MEC a publicat și un curriculum la disciplina opțională „Ghidare în carieră”, clasele VIII–IX (de verificat anul). Pe această temă → 10.2 Curriculum la dirigenție §9 (modulul de carieră din Dezvoltare personală).

13. Comentariu critic

Probleme ale textului

• Trimitere greșită la anexă: simularea indică „Anexa nr. 2” pentru regulamentul școlii democratice. În manual, Anexa 2 este însă un test docimologic (→ Anexe - instrumente de lucru). Materialul provine, cel mai probabil, dintr-un ghid de educație civică, iar anexa originală nu a fost preluată.
• Context românesc nesemnalat: aria curriculară „Consiliere și orientare” aparține planurilor-cadru din România. În R. Moldova (2014) nu exista o astfel de arie; ea apare abia în 2018, ca „Consiliere școlară și dezvoltare personală”. Și lista componentelor a–d, cu „actuala reformă curriculară”, pare preluată din documente românești (de verificat).
• Structură fragmentată: secțiunea „Elaborarea strategiilor educative” (p. 374) apare după simulare, deși ține logic de proiectare (după §3). Pare o etapă dintr-un algoritm de proiectare mai amplu, fără etapele anterioare.
• Termenul „competențe” din proiect coexistă cu „obiective concrete” din scenariu și cu „obiective de referință” din curriculum. Terminologia nu e unificată.
• Simularea e prezentată fără debriefing structurat (întrebări de reflecție) și fără criterii de evaluare; → vezi Anexa 10.
• Unele detalii (ex. „fumoar pentru elevii de peste 18 ani”) sunt datate și contravin legislației actuale privind controlul tutunului în instituțiile de învățământ.

14. Întrebări de autoverificare

1. Care sunt componentele activității educative a dirigintelui și ce direcții prioritare au fost adăugate prin reformă?
2. Enumerați cinci activități de orientare școlară și profesională și precizați rolul părinților în această activitate.
3. Care sunt elementele generale ale proiectului orei educative?
4. Reproduceți cele șapte momente ale scenariului pedagogic. Comparați-le cu evenimentele instruirii (Gagné) sau cu ERR.
5. Descrieți pașii simulării „Școala democratică”. Ce competențe civice formează?
6. Comparați votul, consensul și decizia competentă: avantaje, limite, situații potrivite.
7. Caracterizați stilurile creativ vs. rutinar și centrat pe conținut vs. centrat pe elev.
8. Ce a demonstrat experimentul lui Lewin, Lippitt și White? Cum se aplică la conducerea clasei?
9. Alegeți una dintre temele sugerate și schițați proiectul orei (elemente generale + scenariu).

Surse

• Manual, p. 368–377.
• Pâslaru, Vl., Mija, V., Parlicov, E. (2006). Curriculum la dirigenție. Clasele V–XII. Chișinău.
• Lewin, K., Lippitt, R., White, R. K. (1939). Patterns of aggressive behavior in experimentally created „social climates”. Journal of Social Psychology, 10, 271–299.
• Kounin, J. S. (1970). Discipline and Group Management in Classrooms. New York: Holt, Rinehart & Winston.
• Canter, L., Canter, M. (1976). Assertive Discipline. Los Angeles: Canter & Associates.
• Gordon, Th. (1974). T.E.T.: Teacher Effectiveness Training. New York: Wyden.
• Iucu, R. B. (2006). Managementul clasei de elevi. Iași: Polirom.
• Epstein, J. L. (1995). School/family/community partnerships: Caring for the children we share. Phi Delta Kappan, 76(9), 701–712.
• Lemeni, G., Miclea, M. (coord.) (2004). Consiliere și orientare. Ghid de educație pentru carieră. Cluj-Napoca: ASCR.
• Holland, J. L. (1973). Making Vocational Choices: A Theory of Careers. Englewood Cliffs: Prentice Hall.
• Gagné, R. M., Briggs, L. J. (1974). Principles of Instructional Design. New York: Holt, Rinehart & Winston.