Definiție: studierea psihicului prin rezultatele materiale ale activității persoanei, nu prin observarea directă a ei.
Materiale analizate
- Documente — compuneri, jurnale, scrisori, teme, fișe, dosare, postări online
- Desene — mai ales la copii, unde exprimarea verbală e limitată
- Performanțe — lucrări, produse ale muncii, rezultate școlare sau profesionale
- Creații — obiecte, opere, soluții tehnice
Ce se poate deduce
Nivel de dezvoltare cognitivă · stil de lucru · interese și preocupări · aptitudini · trăsături afective și de personalitate · valori și atitudini.
Avantaje
- Nereactivă — produsul există deja, persoana nu-și modifică comportamentul pentru că e studiată.
- Permite analiza retrospectivă (persoane inaccesibile sau decedate).
- Ieftină; material adesea deja disponibil.
Limite
- Interpretare indirectă — de la produs la proces psihic e un salt inferențial, deci discutabil.
- Produsul depinde și de condițiile de realizare (timp, materiale, instrucțiuni), nu doar de persoană.
- Risc de supra-interpretare, mai ales la desenele copiilor.
Completare — analiza de conținut
Forma sistematică și cantificabilă a acestei metode: se stabilesc dinainte categorii de codare, se numără frecvențele, se calculează acordul între codificatori independenți. Astfel un material calitativ devine prelucrabil statistic.
Aplicații actuale: analiza discursului media, a conținutului rețelelor sociale, a interacțiunilor din forumuri.
Vezi și: Metode de cercetare în psihologie · Observația