1908–1970 · SUA · Școala: Umanism
Rolul: teoreticianul motivației în psihologia umanistă; a numit umanismul „a treia forță” (după behaviorism și psihanaliză).
Piramida trebuințelor
▲
AUTOACTUALIZARE trebuințe de CREȘTERE
─────────────────
STIMĂ
APARTENENȚĂ și IUBIRE trebuințe de DEFICIT
SIGURANȚĂ
FIZIOLOGICE
▼
Principiul: trebuințele inferioare (de deficit) trebuie relativ satisfăcute înainte ca cele superioare (de creștere) să devină active și motivante.
| Nivel | Conținut |
|---|---|
| Fiziologice | hrană, apă, somn, adăpost |
| Siguranță | stabilitate, protecție, previzibilitate |
| Apartenență și iubire | relații, afiliere, acceptare |
| Stimă | recunoaștere, competență, respect de sine |
| Autoactualizare | realizarea integrală a potențialului propriu |
Autoactualizarea
Tendința de a deveni tot ce persoana e capabilă să devină. Maslow a studiat-o pornind de la biografii ale unor personalități pe care le considera împlinite — o alegere metodologică ea însăși criticabilă.
Caracteristici ale persoanei autoactualizate: percepție realistă, acceptare de sine, spontaneitate, autonomie, relații profunde cu puțini oameni, experiențe de vârf (peak experiences).
Critică — de reținut pentru examen
Este cea mai reprodusă schemă din psihologie și, în același timp, una dintre cele mai slab susținute empiric. Ordinea strictă a nivelurilor nu se confirmă: oamenii urmăresc frecvent scopuri superioare cu trebuințe inferioare nesatisfăcute (artiști care trăiesc în sărăcie, militanți care își riscă siguranța). Piramida rămâne utilă ca schemă descriptivă, nu ca lege a motivației.
Detaliu de cultură generală: Maslow nu a desenat niciodată o piramidă — reprezentarea grafică a fost adăugată ulterior de alții.
Vezi și: Umanism · Școli și orientări în psihologie · Cronologie