Reprezentanți: John B. Watson, B. F. Skinner · Perioadă: 1913–~1960
Teza
Psihologia trebuie să studieze exclusiv comportamentul observabil și măsurabil. Conștiința și introspecția sunt excluse ca nefiind verificabile public. Modelul explicativ: S → R (stimul → răspuns); comportamentul e învățat din mediu.
Metaforă
Mintea ca „cutie neagră”: se cunosc intrările (stimulii) și ieșirile (răspunsurile); ce se petrece înăuntru e considerat inaccesibil științific — deci irelevant.
Ce a adus
Completare — cele două tipuri de condiționare
| Condiționare clasică | Condiționare operantă | |
|---|---|---|
| Autor | I. P. Pavlov (fiziolog rus) | B. F. Skinner |
| Mecanism | Un stimul neutru asociat repetat cu unul necondiționat ajunge să provoace singur răspunsul | Comportamentul e modelat de consecințele sale |
| Rolul subiectului | Pasiv (răspunde) | Activ (acționează asupra mediului) |
| Concepte | stimul/răspuns necondiționat și condiționat, stingere, generalizare | întărire pozitivă/negativă, pedeapsă, program de întărire, modelare |
- Rigoare metodologică și obiectivitate — standardul experimental impus de behaviorism a rămas.
- Legile învățării, aplicate azi în educație și în terapia comportamentală.
Limitele
- Ignoră procesele mentale interne — exact ce a recuperat cognitivismul.
- Model prea sărac pentru limbaj, gândire, creativitate (critica lui Chomsky la adresa cărții Verbal Behavior a lui Skinner, 1959 — moment declanșator al „revoluției cognitive”).
- Minimizează factorii biologici și înnăscuți.
Completare — neobehaviorismul
E. C. Tolman și C. Hull au reintrodus „variabile intermediare” între S și R (hărți cognitive, motivație), făcând tranziția spre cognitivism. Formula devine S → O → R (organismul, ca instanță de prelucrare, intervine între stimul și răspuns).
Reacție împotriva: Structuralism (introspecția) · A provocat: Cognitivism, Umanism Vezi și: Școli și orientări în psihologie