1880–1943 · Cehia/Germania → SUA · Școala: Gestaltism
Rolul: fondatorul psihologiei gestaltiste.
Punctul de plecare: fenomenul phi (1912)
Două lumini aprinse alternativ, la un interval potrivit, sunt percepute ca o singură lumină în mișcare. Mișcarea nu există în stimul — e produsă de sistemul perceptiv.
Consecința teoretică: percepția nu se construiește prin însumarea unor senzații elementare. Dacă ar fi așa, ar trebui să vedem două lumini care clipesc. Vedem altceva — deci percepem direct structuri organizate.
Este și principiul pe care funcționează cinematograful.
Teza
„Întregul este mai mult decât suma părților.”
O melodie transpusă în altă tonalitate rămâne aceeași melodie, deși toate notele s-au schimbat. Ce percepem sunt relațiile, nu elementele.
Contribuții
- A formulat, împreună cu Wolfgang Köhler și Kurt Koffka, legile organizării perceptive: proximitate, similaritate, bună continuare, închidere, figură–fond, pregnanță.
- Productive Thinking (postum, 1945) — gândirea productivă ca restructurare a problemei, opusă rezolvării mecanice prin reguli învățate.
Context
Ca mulți psihologi gestaltiști, a emigrat în SUA din cauza regimului nazist, contribuind la răspândirea școlii în America.
Vezi și: Gestaltism · Școli și orientări în psihologie · Cronologie