1842–1910 · SUA · Școala: Funcționalism
Rolul: părintele psihologiei americane; principalul reprezentant al funcționalismului.
De ce contează
1890 — publică The Principles of Psychology, tratat în două volume care a definit agenda psihologiei americane pentru decenii.
Contribuții
- A mutat întrebarea de la „din ce e făcută conștiința?” (Structuralism) la „la ce folosește?”.
- Fluxul conștiinței (stream of consciousness): conștiința nu e un mozaic de elemente, ci un curent continuu, personal, selectiv și în permanentă schimbare — nu poate fi tăiată în bucăți fără a fi distrusă.
- A introdus perspectiva darwinistă în psihologie: procesele psihice s-au păstrat pentru că sunt adaptative.
- Teoria James–Lange a emoției: percepem stimulul → apar modificările corporale → simțim emoția ca percepție a acestor modificări. („Nu plângem pentru că suntem triști, ci suntem triști pentru că plângem.”) Controversată, dar reluată în cercetarea actuală asupra feedbackului corporal.
- Studii despre obișnuință (habit), self și atenție, actuale și azi.
Influență
A deschis psihologia spre aplicativ: educație, diferențe individuale, psihologie a copilului. A pregătit terenul pentru behaviorism și pentru întreaga tradiție pragmatică americană.
Vezi și: Funcționalism · Școli și orientări în psihologie · Cronologie