8.2. Tendințele de organizare și perfecționare a sistemului de învățământ

↑ Modulul 08 - Sistemul de educație și managementul educației · ← 8.1 Sistemul de educație și sistemul de învățământ · → 8.3 Sistemul de învățământ din Republica Moldova

Pe scurt

• La sfârșitul sec. XX, în contextul societății informatizate, apar tendințe universale: rolul crescut al resurselor informaționale, prelungirea școlarității obligatorii (până la 16 ani), diversificarea învățământului postobligatoriu, deschiderea școlii și universității spre problemele comunității.
• Formule răspândite de structurare: școlar 6+3+3; universitar scurt (2–3 ani), lung (4–6 ani), master (1–2 ani).
• Recomandările Comisiei internaționale UNESCO pentru educație în sec. XXI privesc: primarul (dincolo de scris–citit–socotit), secundarul (pregătire pentru viața activă, limbi străine), structura (preșcolar obligatoriu, obligativitate prelungită, prestigiul învățământului profesional) și conținutul (învățământ centrat pe elev, „a ști să înveți”).
• Calitatea sistemului = concordanța funcții – structuri, din care rezultă autonomia și adaptabilitatea lui.

---

PARTEA I — Ce spune manualul

1. Tendințe confirmate la sfârșitul sec. XX (p. 281–282, după I. Nicola)

Evoluția structurii de funcționare a sistemelor de învățământ, în condițiile ascensiunii modelului cultural al societății informatizate, a scos în evidență patru tendințe universale:

1. creșterea importanței resurselor informaționale;
2. prelungirea școlii de cultură generală, obligatorie până la 16 ani;
3. diversificarea învățământului postobligatoriu — profesional, liceal, universitar;
4. sensibilizarea școlii și universității față de problemele sociale ale comunității (economice, politice, culturale, religioase).

2. Formule de structurare (p. 282)

Nivel	Formulă	Durată
Învățământ școlar	6 + 3 + 3	6 ani primar + 3 ani secundar inferior + 3 ani secundar superior
Universitar scurt	ciclu scurt	2–3 ani
Universitar lung	ciclu lung	4–6 ani
Master	—	1–2 ani

• Sistemele din diverse țări au multe trăsături comune, deoarece se dezvoltă în acord cu specificul epocii → se pot stabili tendințe generale ale învățământului mondial.

3. Recomandările Comisiei internaționale UNESCO pentru educație în sec. XXI (p. 282–283)

3.1. Obiectivele pe niveluri

• Învățământul primar nu trebuie redus la citit–scris–socotit, ci să contribuie la dezvoltarea personalității: educație pentru valori morale, pentru mass-media, ecologică, limbi moderne, elemente de securitate rutieră, utilizarea calculatorului în clasă.
• Învățământul secundar trebuie îmbunătățit în direcția pregătirii pentru viața activă: limba maternă + două-trei limbi străine, patrimoniul cultural european etc.

3.2. Structura și organizarea

• învățământ preșcolar obligatoriu;
• prelungirea duratei învățământului obligatoriu;
• învățământ cu caracter multiplu și diversificat;
• creșterea prestigiului învățământului tehnic-profesional, prin legarea lui de învățământul general.

3.3. Conținutul

• Concepție acceptată de toate țările: „pregătirea școlară pentru o viață activă postșcolară”. Presupune formarea de: inițiativă, cooperare, evaluare, comunicare, gândire logică, rezolvare de probleme, luare de decizii, obținerea și utilizarea informației, planificarea propriilor acțiuni, a ști să înveți.

Învățământul centrat pe elev (p. 283)

Profesorul trebuie să știe clar:

• ce știe elevul;
• cum aplică ce știe;
• ce știe să facă și cât de bine o face după învățare.

Autoinstruirea/autoformarea trebuie să se sprijine pe un învățământ formativ, pornind de la interesele, inițiativele și aptitudinile personale.

4. Caracteristicile sistemului pe clase și lecții (p. 283)

Caracteristică	Precizări din manual
Organizarea pe clase	elevi grupați după vârstă și nivel de dezvoltare, câte 20–25
Durata ciclurilor	primar – 4 ani; gimnaziu – 5 ani; liceu – 3 ani
Orarul	5 zile pe săptămână; în medie 4 ore/zi la primar și 6 ore/zi la celelalte clase; ora = 45 de minute, cu recreații

→ Istoria sistemului pe clase și lecții (Comenius) și alternativele lui: 8.4 Sisteme alternative de organizare a instruirii.

5. Alte tendințe de evoluție a învățământului școlar (p. 283–284)

1. pregătirea specială a copiilor, pentru ca trecerea în învățământul primar să fie „mai suplă”;
2. pregătirea optimă a „traseului educativ” de la primar la secundar — fie că cele două niveluri sunt integrate, fie separate;
3. prelungirea obligativității „de la 8 la 9 ani și uneori de la 10 la 11 ani”, pentru șanse egale tuturor grupurilor sociale;
4. multiplicarea și diversificarea învățământului postobligatoriu;
5. un învățământ superior care creează echilibru între specializările umaniste, științifice, tehnologice și profesionale;
6. continuitatea între formarea profesională inițială și continuă, „considerate ca un întreg” (→ 3.6 Educația permanentă și autoeducația).

Concluzia subcapitolului (p. 284)

Calitatea sistemului de învățământ depinde de gradul de concordanță dintre funcțiile principale și structurile de organizare instituționalizate; din această concordanță rezultă autonomia și adaptabilitatea sistemului.

---

PARTEA II — Completări

6. Comisia UNESCO și Raportul Delors

• Comisia Internațională pentru Educație în Secolul XXI a funcționat între 1993 și 1996, sub președinția lui Jacques Delors. Raportul final: Learning: The Treasure Within (1996; în română Comoara lăuntrică, 2000).
• Contribuția centrală, absentă din manual: cei patru piloni ai educației:

Pilon	Sens
a învăța să știi (learning to know)	cultură generală + aprofundare; „a învăța să înveți”
a învăța să faci (learning to do)	competențe, capacitatea de a face față situațiilor și de a lucra în echipă
a învăța să trăiești împreună (learning to live together)	înțelegerea celuilalt, interdependență, rezolvarea conflictelor
a învăța să fii (learning to be)	dezvoltarea completă a persoanei, autonomie și responsabilitate

• Raportul propune și conceptul de „învățare pe tot parcursul vieții” ca „cheie de acces în secolul XXI”.

Comentariu

Unele recomandări atribuite de manual comisiei UNESCO (limba maternă + două-trei limbi străine, patrimoniul cultural al Europei) au o tentă explicit europeană. Ele seamănă mai degrabă cu documentele Comisiei Europene: Cartea albă „Predare și învățare — spre societatea cunoașterii” (1995) propunea stăpânirea a trei limbi comunitare, iar Consiliul European de la Barcelona (2002) a formulat ținta „limba maternă + două limbi străine”. Manualul pare să amestece cele două surse (de verificat în sursa lui I. Nicola).

7. Precursorul: Raportul Faure (1972)

• Edgar Faure și colab., Learning to Be: The World of Education Today and Tomorrow (UNESCO, 1972): pune bazele ideii de educație permanentă și de „cetate educativă” (cité éducative) — concept preluat de manual în 8.1.

8. Tendințe actuale (după 2000), cu date verificabile

Tendință	Repere
Educație timpurie universală	Obiectivul de Dezvoltare Durabilă ODD 4 (Agenda 2030, ONU, 2015), ținta 4.2: acces la educație timpurie de calitate. UE: ținta ca cel puțin 96% dintre copiii între 3 ani și vârsta școlară să participe la educația timpurie (Spațiul European al Educației, 2021–2030)
Prelungirea obligativității	multe țări europene au extins obligativitatea spre 18 ani sau spre finalizarea secundarului superior
Procesul Bologna (1999)	structura universitară pe trei cicluri (licență – master – doctorat), credite ECTS; Republica Moldova a aderat în 2005 (Bergen)
Competențe-cheie	Recomandarea UE privind competențele-cheie pentru învățarea pe tot parcursul vieții (2006, revizuită în 2018, opt competențe)
Evaluări internaționale	PISA (OCDE, din 2000), TIMSS, PIRLS — comparația sistemelor devine sistematică și influențează politicile
Învățarea digitală	accelerată după pandemia COVID-19 (2020–2021)

Comentariu

Formula 6+3+3 e specifică SUA (elementary – junior high – senior high) și Japoniei. În Europa predomină alte formule: 4+5+3 în R. Moldova (vezi §4 și 8.3 Sistemul de învățământ din Republica Moldova), clasa pregătitoare + 4 + 4 + 4 în România, structura unică de 9–10 ani (folkeskole, grundskola) în țările nordice. Prin urmare, formula nu e „cea mai răspândită” la scară universală fără nuanțe.

9. Analiza comparativă a sistemelor

• Educația comparată e o disciplină pedagogică distinctă, cu repere precum Marc-Antoine Jullien de Paris (Esquisse et vues préliminaires d’un ouvrage sur l’éducation comparée, 1817) și Michael Sadler (1900: sistemele de învățământ nu pot fi transplantate mecanic, fiindcă depind de cultura în care au crescut).
• Relevanță: justifică ideea manualului că preluarea experienței altor țări trebuie făcută „în chip creator” (8.1, p. 276).
• Surse de date actuale: rețeaua Eurydice (Comisia Europeană), publicația anuală Education at a Glance (OCDE), UNESCO Institute for Statistics.

10. Comentariu critic

Probleme ale textului

• Plasare nepotrivită: caracteristicile sistemului pe clase și lecții (p. 283) sunt intercalate între recomandările UNESCO și celelalte tendințe. Locul lor ar fi în 8.4, unde sistemul e prezentat din nou.
• Contradicție internă: p. 283 dă gimnaziului 5 ani (clasele V–IX) — corect pentru R. Moldova —, dar enunțul e prezentat ca trăsătură generală a sistemului pe clase și lecții, deși depinde de țară. Și numărul „20–25 de elevi” e o normă națională, nu una universală.
• Repetiție: prelungirea obligativității și diversificarea postobligatoriului apar de două ori (p. 281–282 și p. 284).
• Lipsa surselor precise: comisia UNESCO nu e numită prin președinte sau raport; nu apare conceptul său central (cei patru piloni).
• Informații datate: tendințele sunt „de la sfârșitul sec. XX”. Lipsesc tendințele deceniilor 2000–2020: Bologna, competențe-cheie, PISA, digitalizare, educație incluzivă, ODD 4.
• Ortografie/redactare: „ascensiuni modelului” (p. 281), „Cu învățământul primar nu trebuie…” (p. 282), „6 are” în loc de „6 ore” (p. 283), fragmentul „privire la structura…” (p. 282), rămas fără început.

11. Întrebări de autoverificare

1. Care sunt cele patru tendințe universale ale sistemelor de învățământ identificate la sfârșitul sec. XX?
2. Explicați formula 6+3+3 și comparați-o cu structura învățământului general din R. Moldova.
3. Ce recomandări formulează comisia UNESCO pentru învățământul primar și pentru cel secundar?
4. Ce presupune „pregătirea școlară pentru o viață activă postșcolară”? Numiți cinci competențe.
5. Ce trebuie să cunoască profesorul într-un învățământ centrat pe elev?
6. Enumerați caracteristicile sistemului pe clase și lecții descrise în manual.
7. Care sunt cei patru piloni ai educației din Raportul Delors (1996)?
8. De ce calitatea unui sistem de învățământ depinde de concordanța dintre funcții și structuri?

Surse

• Manual, p. 281–284; Nicola, I. (2002). Tratat de pedagogie școlară. București: Aramis.
• Delors, J. et al. (1996). Learning: The Treasure Within. Report to UNESCO of the International Commission on Education for the Twenty-first Century. Paris: UNESCO. (trad. rom. Comoara lăuntrică, Iași: Polirom, 2000).
• Faure, E. et al. (1972). Learning to Be: The World of Education Today and Tomorrow. Paris: UNESCO.
• European Commission (1995). White Paper on Education and Training: Teaching and Learning — Towards the Learning Society. Brussels.
• Recomandarea Consiliului UE din 22 mai 2018 privind competențele-cheie pentru învățarea pe tot parcursul vieții.
• ONU (2015). Transforming our World: The 2030 Agenda for Sustainable Development (ODD 4).
• OECD. Education at a Glance (serie anuală); Eurydice, The Structure of the European Education Systems (serie anuală).