Definiție: metode care măsoară gradul de asociere dintre două sau mai multe variabile, fără a manipula niciuna.
Coeficientul de corelație (r)
Completare
Ia valori între −1 și +1:
| Valoare | Interpretare |
|---|---|
| r = +1 | Corelație pozitivă perfectă: cresc împreună |
| r ≈ +0,5 | Corelație pozitivă moderată |
| r = 0 | Nicio asociere liniară |
| r ≈ −0,5 | Corelație negativă moderată: una crește, cealaltă scade |
| r = −1 | Corelație negativă perfectă |
Semnul dă direcția; valoarea absolută dă intensitatea. Deci r = −0,70 e o relație mai puternică decât r = +0,30.
Utilitate
- Predicție — dacă X corelează cu Y, poți estima Y din X (baza selecției psihologice: testul prezice performanța).
- Studiază variabile care nu pot fi manipulate etic sau practic (traumă, gen, boală).
- Lucrează pe date din mediul real, cu validitate ecologică bună.
Limita fundamentală
Corelația NU demonstrează cauzalitate
Dacă A corelează cu B, există patru explicații posibile:
- A → B (A cauzează B)
- B → A (relația e inversă)
- C → A și C → B — o a treia variabilă le produce pe amândouă
- Coincidență (corelație întâmplătoare, mai ales pe eșantioane mici)
Corelația singură nu poate alege între ele. Doar experimentul poate.
Exemplu clasic
Vânzările de înghețată corelează puternic cu numărul de înecuri. Înghețata nu îneacă pe nimeni: a treia variabilă e temperatura — pe caniculă se mănâncă mai multă înghețată și se înoată mai mult.
Al doilea exemplu, mai serios: numărul de pompieri trimiși la un incendiu corelează pozitiv cu pagubele. Nu pompierii produc pagubele — mărimea incendiului le produce pe amândouă.
Vezi și: Experimentul · Variabile în cercetarea psihologică · Metode de cercetare în psihologie