Patru categorii, memorabile ca P-S-Î-C (procese – stări – însușiri – comportament):
1. Procese psihice
Fenomene psihice cu desfășurare în timp, cu început, derulare și sfârșit identificabile.
- Procese cognitive — senzații, percepții, reprezentări, memorie, gândire, limbaj, imaginație
- Procese reglatorii — motivație, afectivitate, voință, atenție
2. Stări psihice
Fond tonic de fundal: mai difuz, mai durabil și mai puțin structurat decât un proces. Ex.: activare, tensiune, relaxare, dispoziție.
3. Însușiri psihice
Trăsături stabile, definitorii pentru persoană, care se manifestă constant în situații variate. Ex.: temperament, caracter, aptitudini.
4. Comportamentul
Manifestarea externă, observabilă — singura la care avem acces direct. Restul se infer din ea (și din autoraportare).
Criteriul care le separă
Durata și gradul de structurare. Procesul e scurt și bine conturat; starea e mai lungă și difuză; însușirea e stabilă și transsituațională.
Aceeași realitate poate apărea la toate trei niveluri: o trăire de furie (proces afectiv) → o stare de iritabilitate care ține toată ziua → o însușire de irascibilitate ca trăsătură de caracter.
Completare — problema accesului
Psihicul nu se observă direct; se infer din indicatori: comportament, produse ale activității, autoraportare, indici psihofiziologici. De aici două tensiuni permanente ale disciplinei — obiectivitate vs. subiectivitate și cât de mult se poate afla despre viața interioară prin metode externe. Este exact disputa care a produs behaviorismul (renunță la interior) și apoi cognitivismul (îl recuperează, dar prin modele testabile).
Vezi și: Psihologia ca știință · Sistemul psihic uman · C01 — Introducere în psihologie