Fondator: Sigmund Freud · Perioadă: din 1900 · Loc: Viena
Teza
Comportamentul e determinat în mare parte de procese inconștiente — dorințe, conflicte și experiențe timpurii refulate, inaccesibile conștiinței, dar active. Simptomul, visul, lapsusul sunt manifestări deghizate ale acestor conținuturi.
Concepte-cheie
Completare — nu au apărut la curs, dar sunt standard
- Niveluri: conștient · preconștient · inconștient → Niveluri ale psihicului
- Instanțe: Sinele (Id — pulsiuni, principiul plăcerii) · Eul (Ego — principiul realității) · Supraeul (Superego — norme interiorizate)
- Mecanisme de apărare: refulare, proiecție, raționalizare, sublimare, negare
- Stadii psihosexuale: oral, anal, falic, latență, genital
Metoda
Asociația liberă, analiza viselor, analiza actelor ratate, analiza transferului — toate în cadrul curei psihanalitice.
Ce a adus
- Ideea că o parte esențială a vieții psihice e inaccesibilă introspecției — azi confirmată, în altă formă, de cercetarea asupra proceselor automate și implicite.
- Prima psihoterapie prin cuvânt (talking cure); modelul relației terapeutice.
- Importanța copilăriei timpurii pentru dezvoltarea ulterioară.
Limitele
- Nefalsificabilitate (critica lui Popper): teoria poate explica orice rezultat post-hoc, deci nu se poate infirma.
- Baza empirică: studii de caz din clientela vieneză, negeneralizabile.
- Concepte greu de operaționalizat și de măsurat.
Completare — continuatorii disidenți
C. G. Jung (psihologia analitică: inconștient colectiv, arhetipuri) și Alfred Adler (psihologia individuală: complex de inferioritate, sentiment de comunitate) s-au desprins de Freud. Ulterior, neopsihanaliza (Horney, Fromm, Erikson) a accentuat factorii sociali și culturali în locul celor pulsionali.
Vezi și: Școli și orientări în psihologie · Niveluri ale psihicului