Baza comună a tuturor metodelor (curs)
Etică · consimțământ informat · confidențialitate · rigoare · replicabilitate
Aceste cinci exigențe nu sunt un capitol separat: se aplică oricărei metode, de la observație la experiment. O cercetare care le încalcă nu e „mai puțin bună” — nu e admisibilă.
Cele cinci principii
| Principiu | Ce cere concret |
|---|---|
| Etică | Beneficiul cercetării trebuie să depășească orice risc pentru participant |
| Consimțământ informat | Participantul află scopul, procedura, riscurile și dreptul de a se retrage oricând, fără justificare și fără consecințe — și acceptă în cunoștință de cauză, în scris |
| Confidențialitate | Datele sunt anonimizate, păstrate securizat, folosite doar în scopul declarat |
| Rigoare | Metodologie corectă, măsurători valide, analiză statistică adecvată, raportare onestă a rezultatelor |
| Replicabilitate | Procedura descrisă suficient de detaliat încât alt cercetător s-o poată repeta |
Completare — principii suplimentare din codurile deontologice
- Nonmaleficiență — a nu face rău (fizic sau psihologic).
- Debriefing — la final, participanții află scopul real al studiului; obligatoriu mai ales dacă s-a folosit inducerea în eroare.
- Inducerea în eroare (deception) — acceptabilă doar dacă e strict necesară metodologic, riscul e minim și urmează debriefing.
- Protecția grupurilor vulnerabile — minori, persoane cu dizabilități, deținuți: consimțământ de la reprezentantul legal + acordul persoanei.
- Aprobarea comisiei de etică înainte de începerea studiului.
De ce există aceste reguli
Completare — studii care au produs codurile actuale
- Micul Albert (Watson & Rayner, 1920) — condiționarea unei frici la un sugar, fără decondiționare ulterioară.
- Experimentul Milgram (1963) — obediența față de autoritate; participanții au fost supuși unui stres major crezând că electrocutează pe cineva.
- Experimentul închisorii Stanford (Zimbardo, 1971) — oprit după 6 din 14 zile din cauza degradării comportamentului.
- Studiul Tuskegee (1932–1972, medical) — tratament reținut deliberat de la pacienți, fără consimțământ. A dus direct la Raportul Belmont (1979) și la sistemul actual de comisii de etică.
Codurile deontologice nu sunt formalități birocratice: sunt reacții la abuzuri reale.
Cadrul normativ
Completare
- Codul deontologic al profesiei de psiholog — Colegiul Psihologilor din România.
- Codul etic APA (American Psychological Association) — referința internațională.
- GDPR — datele psihologice sunt date sensibile, cu regim special de protecție. → Cadrul legal al profesiei de psiholog în România
Criza replicabilității
Completare — de ce apare „replicabilitatea" în lista de la curs
În anii 2010 s-a constatat că o mare parte din studiile psihologice clasice nu se reproduc atunci când sunt repetate riguros (proiectul Reproducibility Project, 2015). Cauze: eșantioane mici, publicarea selectivă doar a rezultatelor pozitive, flexibilitate excesivă în analiza datelor.
Reacția — știința deschisă: preînregistrarea ipotezelor înainte de colectarea datelor, publicarea datelor brute, replicări directe, eșantioane mai mari. Aceasta e sarcina 7 din Sarcinile psihologiei.
Vezi și: Metode de cercetare în psihologie · Sarcinile psihologiei