Despre ce este capitolul II
Capitolul I a construit unelte: vectori, coordonate, coliniaritate, produs scalar. Capitolul II le folosește pentru primul obiect geometric adevărat: dreapta. Ideea centrală a geometriei analitice — o figură devine o ecuație — apare aici pentru prima dată în forma ei completă.
Ce înseamnă „ecuația dreptei”? O relație între și pe care o satisfac coordonatele tuturor punctelor dreptei și numai ale lor. Totul se reduce la o singură idee din §10: un punct e pe dreaptă exact când vectorul care îl leagă de un punct cunoscut al dreptei e paralel cu dreapta.
1. Vectorul director
Definiție
Orice vector nenul paralel la dreapta se numește vector director al dreptei .
Evident, dreapta are o mulțime infinită de vectori directori, însă oricare doi din ei sunt coliniari (ca vectori paraleli la aceeași dreaptă).
fig. 1 — , , sunt toți vectori directori ai lui ; vectorul roșu nu este
Cum se citește figura — vectorul director
Pasul 1 — dreapta gri . Vectorii directori nu trebuie să stea pe dreaptă: sunt vectori liberi, pot fi desenați oriunde, important e să fie paraleli cu ea.
Pasul 2 — trei vectori directori. (albastru), (portocaliu) și (verde). Lungimi diferite, sensuri diferite, dar aceeași direcție — a dreptei.
Pasul 3 — un vector care nu e director. Săgeata roșie are altă direcție: oricât am lungi-o sau scurta-o, n-ar deveni paralelă cu .
Pe ce se bazează: definiția vectorului director și coliniaritatea.
Ce să verificați singuri pe figură: de ce vectorul nul e exclus din definiție? (Răspuns: e paralel cu orice dreaptă — prin convenție — deci n-ar spune nimic despre direcția lui .)
Poziția dreptei în planul de coordonate este determinată pe deplin, dacă este dat un punct al ei și un vector director, sau două puncte ale dreptei. Se pune problema: de scris ecuația dreptei, dacă într-un sistem afin de coordonate este dat un punct al dreptei și un vector director sau două puncte ale dreptei.
2. 1⁰. Ecuația dreptei ce trece prin punctul dat și are vectorul director dat
Fie în plan este introdus un sistem afin de coordonate în raport cu care este dat un punct al dreptei și un vector director al dreptei .
Să deducem ecuația dreptei . Fie un punct arbitrar al planului. Evident, punctul atunci și numai atunci, când vectorii și sunt coliniari. Deoarece , , înseamnă că punctul atunci și numai atunci, când
sau
sau
Dacă punctul aparține dreptei , atunci coordonatele punctului satisfac ecuațiilor (1)–(1″), iar dacă punctul nu aparține dreptei , atunci coordonatele punctului nu satisfac ecuațiilor (1)–(1″). Prin urmare, ecuațiile (1)–(1″) sunt ecuații ale dreptei .
Ecuațiile canonice
Ecuațiile (1) și (1′) se numesc ecuații canonice ale dreptei .
fig. 2 (după fig. 75 din manual) — e pe dreaptă exact când e paralel cu
Cum se citește figura — deducerea ecuației canonice
Pasul 1 — sistemul. Axele sunt oblice (, nu sunt perpendiculari). Ecuația canonică nu cere un sistem rectangular — se bazează doar pe coliniaritate, care are sens în orice sistem afin.
Pasul 2 — datele. Punctul și vectorul director (portocaliu), depus din .
Pasul 3 — un punct al dreptei. e pe ; săgeata violet e pe aceeași dreaptă cu , deci .
Pasul 4 — un punct din afara dreptei. nu e pe ; săgeata roșie iese din direcția lui , deci nu e paralelă cu el.
Pasul 5 — traduceți „paralel” în coordonate. Doi vectori sunt coliniari exact când determinantul coordonatelor lor e nul (§10, condiția 5⁰). Determinantul dintre și este exact (1).
Pe ce se bazează: formula $\vec{M_1M_2} = \{x_2 - x_1;\ y_2 - y_1\}$ și condiția de coliniaritate din §10.
Ce să verificați singuri pe figură: luați . Atunci , determinantul e — punctul satisface ecuația, cum e firesc.
Forma (1′) cere și
Manualul scrie (1′) fără această condiție (o pune abia la (2′)). Dacă o coordonată a vectorului director e nulă, fracția nu are sens.
Exemplu. , — dreapta e paralelă cu . Forma (1′) ar da . Formele (1) și (1″) funcționează fără probleme: , adică .
Convenția uzuală: un numitor nul în (1′) înseamnă că numărătorul corespunzător e nul. Mai sigur e să folosiți (1″), care nu împarte la nimic.
Pas cu pas — de la (1) la (1′) și (1″)
Pasul 1 — dezvoltați determinantul (1). . Aceasta este deja (1″).
Pasul 2 — pentru (1′), mutați un termen. , apoi împărțiți la (dacă ambele sunt nenule): .
Ce exprimă (1′). Proporționalitatea coordonatelor: e un multiplu al lui , cu același factor pe ambele coordonate.
3. Exemplul 20.1
Enunț
Să se scrie ecuația dreptei ce trece prin punctul și are vectorul director .
Rezolvare. Introducem coordonatele punctului și a vectorului director în (1), obținem:
fig. 3 — dreapta într-un sistem rectangular; vectorul director e desenat de la până la
Pas cu pas — calculul și verificarea
Pasul 1 — „înmulțirea în cruce”. Din : , adică .
Pasul 2 — totul într-un membru. ; înmulțind cu : .
Pasul 3 — verificați punctul dat. : ✓.
Pasul 4 — verificați direcția. Un al doilea punct: . În ecuație: ✓. Două puncte verificate determină dreapta, deci ecuația e corectă.
De reținut: verificarea cu două puncte e completă; verificarea doar cu punctul dat nu ar prinde o greșeală de semn la vectorul director.
4. 2⁰. Ecuația dreptei ce trece prin două puncte
Fie în plan este dat un sistem afin de coordonate în raport cu care sunt date coordonatele a două puncte și ale dreptei . În acest caz vectorul este un vector director al dreptei . Deoarece , atunci conform formulei (1), obținem:
Dacă și , atunci ecuația (2) poate fi scrisă sub forma:
fig. 4 (după fig. 76 din manual) — două puncte dau și un punct, și un vector director
Cum se citește figura — ecuația prin două puncte
Pasul 1 — cele două puncte date, și .
Pasul 2 — vectorul director gratuit. Săgeata portocalie e paralelă cu (stă chiar pe ea) — deci e un vector director.
Pasul 3 — reducerea la cazul 1⁰. Avem acum un punct () și un vector director (): ecuația (1) se aplică direct, cu , .
Pasul 4 — un punct oarecare. (violet) e pe exact când .
Pe ce se bazează: ecuația (1) și formula coordonatelor unui vector prin capetele lui.
Ce să verificați singuri pe figură: în (2), puneți . Cele două coloane ale determinantului devin egale, deci determinantul e — e pe dreaptă. ✓
5. Exemplul 20.2
Enunț
Scrieți ecuația dreptei ce trece prin punctele și .
Rezolvare. Din ecuația (2′) obținem:
fig. 5 — dreapta prin și , cu vectorul director
Pas cu pas — calculul și verificarea
Pasul 1 — vectorul director. . Atenție la .
Pasul 2 — înmulțirea în cruce. , adică , adică .
Pasul 3 — verificarea cu ambele puncte. : ✓. : ✓.
Rezumat
Date Ecuația Forma cu fracții (dacă numitorii ≠ 0) și și determinantul (2) Ambele sunt valabile în orice sistem afin — nu cer axe perpendiculare.
Întrebări de control
- De ce o dreaptă are o infinitate de vectori directori? Ce au comun toți?
- Scrieți ecuația dreptei prin cu vectorul director . De ce nu puteți folosi forma (1′)?
- Aceeași dreaptă poate avea două ecuații canonice diferite? Dați un exemplu.
- Verificați dacă punctul e pe dreapta din exemplul 20.2.
- De ce ecuațiile din această lecție sunt valabile și într-un sistem de coordonate cu axe oblice?
Legături
- Anterior: Baza ortonormată în V3. Lungimea vectorului (§17–§19 — probleme — nu sunt conspectate)
- Continuare: Ecuația în segmente, cu coeficient unghiular și parametrică
- Se sprijină pe: Operații cu vectori în coordonate, Coordonatele punctului. Raza vectoare
- Concepte: Vector director, Ecuațiile dreptei, Dreaptă