Despre ce este lecția
Teorema 16.1 spune că fiecare vector din spațiu are o singură scriere . Cele trei numere se numesc coordonate — și, ca în plan, cu ele operațiile cu vectori devin aritmetică: adunare coordonată cu coordonată, înmulțire coordonată cu coordonată. Tot ce s-a făcut în §10 pentru două coordonate se repetă aici cu trei.
1. Coordonatele
Din cele stabilite mai sus rezultă că orice vector se descompune în mod unic după vectorii , și ai bazei acestui spațiu și are forma (1).
De obicei vectorii din bază se notează prin , și . Pentru orice vector există așa numere , , încât:
Definiția 16.4
Numerele , , din descompunerea (4) se numesc coordonate ale vectorului în baza , și . Numărul se numește prima coordonată a vectorului , — a doua și — a treia coordonată a vectorului .
Dacă vectorul în baza dată are coordonatele , și , atunci scriem: sau . Uneori se indică și baza: .
Vectorii din bază fiind aduși la originea comună formează împreună cu acest punct așa-numitul reper afin, care se notează .
fig. 1 — coordonatele ca muchii ale unui paralelipiped: vectorul e diagonala lui
Cum se citește figura — ce sunt coordonatele în spațiu
Pasul 1 — baza. Cele trei săgeți groase din sunt (albastru), (portocaliu, „spre noi”), (verde, în sus).
Pasul 2 — întindeți fiecare vector de bază. Săgețile subțiri de aceeași culoare sunt , , — vectorii de bază înmulțiți cu coordonatele.
Pasul 3 — construiți paralelipipedul cu aceste trei muchii din (liniile gri).
Pasul 4 — citiți vectorul. Diagonala violet, din până în colțul opus, este — regula poligonului pe trei muchii consecutive.
Pe ce se bazează: teorema 16.1 și definiția 16.4.
Ce să verificați singuri pe figură: urmăriți un drum pe muchii de la la capătul lui : întâi albastru, apoi orice muchie portocalie, apoi orice muchie verde. Ajungeți în același colț indiferent de ordinea în care mergeți — adunarea e comutativă.
Notații: virgulă sau punct și virgulă
Manualul scrie coordonatele în spațiu fie cu virgulă, , fie cu punct și virgulă, . Sunt același lucru. În România și Republica Moldova virgula e separator zecimal, deci punctul și virgula evită confuzia: are clar trei coordonate, prima fiind , pe când ar fi ambiguu.
2. Exemplu — vectorul în paralelipiped
În figura 60 din manual este dată imaginea unui paralelipiped și este indicată baza , , . Punctul este mijlocul muchiei . Să determinăm coordonatele vectorului în baza dată. Conform regulii poligonului:
Prin urmare, . Evident că , și .
fig. 2 (după fig. 60 din manual) — drumul pe muchii de la la , cu fiecare bucată recunoscută ca multiplu al unui vector de bază
Pas cu pas — alegerea drumului
Pasul 1 — identificați baza. , , : cele trei muchii care pleacă din .
Pasul 2 — alegeți un drum pe muchii de la la , astfel încât fiecare bucată să fie paralelă cu un vector de bază: .
Pasul 3 — recunoașteți fiecare bucată.
- : jumătate de muchie laterală, în sus ⇒ (fiindcă , muchii laterale ale paralelipipedului).
- (laturi opuse ale paralelogramului , același sens).
- (atenție la sens!).
Pasul 4 — adunați și ordonați după . .
Verificare independentă. Pe un paralelipiped oblic oarecare (baze neortogonale), calculul numeric dă exact . Rezultatul nu depinde de forma paralelipipedului — doar de ce muchii sunt vectorii de bază.
Capcana. Pasul 3 cere atenție la sens: e opus lui . Un semn greșit aici dă .
Greșeală de tipar
La p. 71 manualul scrie „Punctul este mujlocul muchiei ” — corect mijlocul.
3. Exemplul 16.5 — operații în coordonate
Enunț
În baza , , sunt dați vectorii și . De aflat coordonatele vectorului , unde și sunt numere reale date.
Rezolvare. Conform definiției coordonatelor vectorului, avem:
Prin urmare,
Adunând aceste egalități și folosind proprietățile adunării vectorilor și înmulțirii vectorului la un număr, obținem:
Așadar, vectorul are coordonatele:
Aplicând acest exemplu la vectorii , și ne convingem de justețea următoarelor afirmații:
Proprietățile 1⁰–3⁰
1⁰. Fiecare coordonată a sumei a doi vectori este egală cu suma coordonatelor corespunzătoare a vectorilor termeni.
2⁰. Fiecare coordonată a diferenței a doi vectori este egală cu diferența coordonatelor corespunzătoare a acestor vectori.
3⁰. La înmulțirea vectorului la un număr fiecare coordonată a acestui vector se înmulțește la acest număr.
Pas cu pas — cum se obțin 1⁰–3⁰ din exemplul 16.5
Formula conține toate trei proprietățile; trebuie doar aleși și :
Alegerea Vectorul Coordonatele , — proprietatea 1⁰ , — proprietatea 2⁰ , — proprietatea 3⁰ Exemplu numeric. , : .
De ce merge. Pasul-cheie e „regruparea după ”, permisă de comutativitatea și asociativitatea adunării și de distributivitatea înmulțirii cu un număr (cele 8 proprietăți). Apoi unicitatea din teorema 16.1 garantează că coeficienții obținuți sunt coordonatele.
4. Teorema 16.6 — coliniaritatea în coordonate
Teorema 16.6
Doi vectori și dați într-o bază , , sunt coliniari atunci și numai atunci, când coordonatele lor corespunzătoare sunt proporționale.
Demonstrație. Dacă măcar unul din vectorii sau este nul, atunci teorema este evidentă. Să presupunem că și .
Fie . Conform teoremei despre vectorii coliniari există , astfel încât , , , adică coordonatele corespunzătoare ale vectorilor și sunt proporționale.
Invers, fie coordonatele corespunzătoare a vectorilor și sunt proporționale: , , . Înmulțim ultimele egalități corespunzător la , , și adunându-le parte cu parte obținem , dar asta și înseamnă că vectorii și sunt coliniari. Teorema 16.6 este demonstrată.
fig. 3 — doi vectori coliniari: paralelipipedul coordonatelor lui e cel al lui , mărit la fel pe toate trei muchiile
Cum se citește figura — teorema 16.6
Pasul 1 — cutia mică (albastră) are muchiile , , ; diagonala ei e .
Pasul 2 — cutia mare (portocalie) are muchiile , , ; diagonala ei e .
Pasul 3 — comparați muchiile. Fiecare muchie a cutiei mari e de 1,8 ori muchia corespunzătoare a celei mici: același factor pe toate trei direcțiile. Cutia mare e o copie mărită a celei mici, cu un colț comun în .
Pasul 4 — comparați diagonalele. Fiind copii la scară cu colț comun, diagonalele stau pe aceeași dreaptă — vectorii sunt coliniari, iar .
Pasul 5 — și invers. Dacă factorii ar fi diferiți pe muchii (de exemplu 1,8 pe una și 2 pe alta), cutia mare n-ar mai fi o copie la scară, iar diagonala ei ar ieși din dreapta lui .
Pe ce se bazează: teorema 16.6 și proprietatea 3⁰.
Ce să verificați singuri pe figură: ce se întâmplă cu cutia mare dacă factorul e negativ, de exemplu ? (Răspuns: cutia se „răsfrânge” prin , de partea cealaltă; diagonala rămâne pe aceeași dreaptă, dar în sens opus.)
„Proporționale" trebuie citit cu grijă când apar zerouri
Scrierea cere toate . Formularea sigură e cea din demonstrație: există cu pentru toți (sau invers, ).
Exemplu. , sunt coliniari (), deși raportul nu are sens.
Tot din acest motiv, afirmația manualului că teorema e „evidentă” dacă un vector e nul cere precizarea: , deci coordonatele lui sunt proporționale cu ale oricărui vector — în sensul „unul e multiplu al celuilalt”.
În plan față de spațiu
Plan (§10) Spațiu (§16) coordonatele suma, diferența, coordonată cu coordonată coordonată cu coordonată coliniaritatea pentru
Întrebări de control
- Ce coordonate are vectorul în baza ? Dar în baza ?
- În paralelipipedul din figura 2, calculați coordonatele lui .
- Sunt coliniari vectorii și ? Dar și ?
- De ce în plan condiția de coliniaritate e o singură egalitate, iar în spațiu sunt necesare două?
- Calculați coordonatele lui pentru și .
Legături
- Anterior: Baza spațiului V3. Teorema 16.1
- Continuare: Baza ortonormată în V3. Lungimea vectorului
- Se sprijină pe: Operații cu vectori în coordonate, Raportul a doi vectori coliniari, Spațiul vectorial al vectorilor liberi
- Concepte: Spațiul V3, Bază, Reper afin, Vectori coliniari