Școli și orientări în psihologie

Teza cursului

Toate orientările sunt perspective complementare asupra psihicului și comportamentului.

Nu e o succesiune în care fiecare o infirmă pe precedenta, ci o acumulare de unghiuri. Fiecare școală a apărut ca reacție la o limită a celei dinainte și, la rândul ei, a lăsat un unghi mort pe care l-a exploatat următoarea.

Tabel sinoptic

Orientare	Reprezentanți	Perioadă (aprox.)	Obiect	Metodă preferată
Structuralism	Wilhelm Wundt, Edward Titchener	1879–1910	Elementele conștiinței	Introspecție controlată
Funcționalism	William James	1890–1920	Funcția adaptativă a conștiinței	Variată, aplicativă
Psihanaliză	Sigmund Freud	1900–	Inconștientul, conflictul intrapsihic	Asociație liberă, analiza viselor
Behaviorism	John B. Watson, B. F. Skinner	1913–1960	Comportamentul observabil	Experiment, condiționare
Gestaltism	Max Wertheimer, Wolfgang Köhler	1912–1940	Organizarea perceptivă a întregului	Experiment fenomenologic
Umanism	Carl Rogers, Abraham Maslow	1950–	Persoana întreagă, autoactualizarea	Fenomenologic, clinic
Cognitivism	Ulric Neisser	1956–	Procesarea informației	Experiment, modelare
Orientarea socioculturală	Lev Vîgotski	1920–30, redescoperit din 1960	Medierea culturală a psihicului	Genetic-formativ, observație

Lanțul reacțiilor

Structuralism ──(prea steril, prea de laborator)──► Funcționalism
      │
      └──(introspecția nu e verificabilă)──► Behaviorism
                                                 │
      Psihanaliză ──(nu e testabilă)─────────────┤
                                                 │
      Gestaltism ──(elementarismul ratează forma)┤
                                                 │
                    (omul nu e doar S→R) ────────┼──► Umanism
                    (ce e între S și R?) ────────┴──► Cognitivism
                                                          │
                    (cogniția nu e doar individuală) ─────┴──► Sociocultural

Completare — orientări contemporane

• Neuroștiințe cognitive — cogniția corelată cu activitatea cerebrală (fMRI, EEG).
• Psihologie evoluționistă — mecanismele psihice ca adaptări selectate.
• Psihologie pozitivă (Seligman, ~1998) — bunăstare, virtuți, funcționare optimă.
• Model biopsihosocial (Engel, 1977) — biologic + psihologic + social, integrat.

Ce a rămas din fiecare, azi

Orientare	Ce supraviețuiește în psihologia actuală
Structuralism	Standardul experimental și de laborator
Funcționalism	Întrebarea „la ce folosește?”, psihologia aplicată
Psihanaliză	Procesarea inconștientă, terapiile psihodinamice
Behaviorism	Terapia comportamentală, principiile învățării
Gestaltism	Legile percepției, psihoterapia gestalt
Umanism	Consilierea centrată pe client, psihologia pozitivă
Cognitivism	Paradigma dominantă azi; terapia cognitiv-comportamentală
Sociocultural	Psihologia educației, psihologia culturală

---

Vezi și: C01 — Introducere în psihologie · Cronologie